Nu stiu cine a fost cu idea ca sa invatam o limba secreta, am luat-o insa foarte in serios si am inceput sa ne perfectionam, Rosa si cu mine, in a vorbi limba germana pe dos. Rosa a fost "Asor" si eu "Anre" (Erna) si asa cu incetul am fost asa de experimentate si vorbeam asa de cursiv ca puteai sa crezi ca vorbim o limba straina.

Intr-o zi, sau mai bine zis intr-o seara am iesit amandoua din gradina publica. A fost o seara splendida de vara in Cernautul inaintea razboiului cu toate ca nori negri pluteau deacum, amenintatori, pe tot cerul albastru.

Iar noi vorbeam in limba noastra fel de fel. La un moment dat un tanar ni se ataseaza, mergand in rand cu noi, si ne intreaba: ce limba vorbiti? ungureste nu e! nici ivrit? dar ce limba a fii? Iar noi vorbeam inainte chiar si de el. Dupa vreo jumatate de ora vazand ca nu afla nimic, iar noi nui dam nici o atentie, a plecat.

Razboiul a izbucnit, ceea ce este cunoscut tuturor. Copilaria si tineretea noastra au avut mult de suferit. Au intrat Rusii. Nenorocirile au inceput cand Romanii au revenit si puteai citi afise pe ziduri: Gheto in Octombrie. Intr-adevar in Octombrie am fost evacuati din casele noastre. Nu vreau sa intru in amanunte.

Trei saptamani Gheto. Pe urma Lagar, Transnistria cu saracie, foamea, Tifos si cu frica de ziua de maine, insa si cu speranta in suflet care ne-a mentinut in viata.

Cu toate ca nu am amintiri frumoase de la Rusi, caci din cauza lor, cand am revenit la Cernauti, am stat unsprezece luni inchisa in casa, ascunsa, caci se prindea tineri pe strada si ii trimetea la Donbas, o localitate indepartata in Rusia¹. Acolo erau mine de carbuni, intr-acolo trimetea tineretul capturat pe strada.

Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca Rusii ne-au salvat viata.

La zece Mai 1944 am trecut podul peste Prut si am intrat in oras. Ne-am revazut cu supravietuitorii printre care a revenit si prietena mea Rosa cu familia.

Prima oara cand am vizitat pe Rosa si familia ei, Rosa mea spus ceva pe limba noastra, atunci mama ei a izbucnit in ras: mai fetelor, pe unde ati fost, prin ce ati trecut, si nu ati uitat limba voastra.

Rik²